Sursa: Associated Press.
Nașterea Domnului pe înțelesul tuturor
Ce faci dacă ai doar un sfert de oră la dispoziție și trebuie să povestești Nașterea Domnului pe înțelesul tuturor? Faci un scurt-metraj de animație, în care vorbele să fie de prisos! Bijuterie cinematografică de Mikhail Aldashin.
Publicat în Sub vremi
1 comentariu
Crăciun tri slugi
Crăciun tri slugi
Crăciun tri slugi şi-o băgatu
Lerului Doamne, lerului Doamne
Să de la boi de mâncare
Lerului Doamne, lerului Doamne
Mână sluga ai mai mare
Lerului Doamne, lerului Doamne
Să de la boi de mâncare
Lerului Doamne, lerului Doamne
Hoi, Crăciune, hoi stăpâne,
Lerului Doamne, lerului Doamne
Nu mă poci aprochia
Lerului Doamne, lerului Doamne
Mână sluga mijlocie
Lerului Doamne, lerului Doamne
Să de la boi de mâncare
Lerului Doamne, lerului Doamne
Hoi Crăciune, hoi stăpâne,
Lerului Doamne, lerului Doamne
Nu mă poci aprochia
Lerului Doamne, lerului Doamne
Mână sluga ai mai mică
Lerului Doamne, lerului Doamne
Să de la boi de mâncare
Lerului Doamne, lerului Doamne
Hoi, Crăciune, hoi stăpâne,
Lerului Doamne, lerului Doamne
Nu mă poci aprochia,
Lerului Doamne, lerului Doamne
De para făcliilor,
Lerului Doamne, lerului Doamne
De zborul albinelor,
Lerului Doamne, lerului Doamne
De mirosul florilor,
Lerului Doamne, lerului Doamne
De fumul tămâilor,
Lerului Doamne, lerului Doamne
Crăciun tri slugi şi-o băgatu
Lerului Doamne, lerului Doamne
Să de la boi de mâncare
Lerului Doamne, lerului Doamne.
Concertul de Anul Nou de la Viena 2021
Publicat în Sub vremi
Etichetat Concertul de Anul Nou de la Viena, concertul de la Viena cu sala goala, Ricardo Mutti
Lasă un comentariu
Marea conjuctie din 2020
Marea conjunctie vazuta de Observatorul Astronomic PAGASA, luni, 21 decembrie 2020. Desi se intampla la fiecare 20 ani, marea conjunctie din acest an este speciala, din doua motive: (1) pica fix in ziua solstitiului de iarna si (2) este cea mai apropiata aliniere a lui Jupiter si Saturn din 1623, pe vremea cand domnitorul Radu Mihnea se pregatea sa schimbe tronul Tarii Romanesti cu cel al Moldovei. Distanta dintre cele doua planete este de numai 6 minute de arc, adica o cincime din diametrul Lunii pline. Urmatoarele conjunctii dintre Jupiter si Saturn la o distanta cel putin la fel de mica ca cea de azi se vor intampla in 2080, 2417, 2874 si 4523.
La plinirea vremii
La plinirea vremii Fiul cel din veac nascutu’,
S-a ‘ntrupat din Maica Preacurata,
Cum proorocii au graitu’.
Ca ploaia pe lana, Domnul bland S-a pogoratu’,
Trup luand, din pantecele Maicii,
Cel ce este Ne’ncaputu’.
Sta Fecioara spaimantata de asta minune:
Cum sub ani, pe Cel din veac voi naste,
Ma infricosez a spune.
Cum Il voi purta in brate pe Cel Se poarta,
Pe umeri de heruvimi in ceruri,
Si-L slaveste lumea toata.
Cum voi imbraca cu scutec pe Cel ce se-mbraca
Cu lumina ca si cu o haina
Si faptura I se pleaca.
Pre Cel care in pustie mana a ploatu’,
Cum cu lapte voi hrani acuma,
Si pe brate, leganatu’.
Taina cea din veac ascunsa, astazi se plineste,
Fiu Fecioarei, Domnul azi se face,
Si pe noi ne mantuieste.
Nicaieri nu-i ca acasa!
Publicat în Fiarele pământului, Sub vremi, Zgâiri în blidul altora
Etichetat Branko Ćopić, Casa ariciului, Eva Cvijanović, Hedgehog's Home
Lasă un comentariu
Adevarata drama a emigrantului
In filmul 3 frati al lui Francesco Rosi este o scena in care Nicola (Michele Placido) ii dezvaluie nevestei epifania pe care a avut-o dupa ce s-a intors din satul natal, unde a fost la inmormantarea mamei:
Pentru prima data am descoperit ceva nou si dureros, mai dureros chiar decat moartea mamei. Dorul de mama e ceva cu care poti trai, cred… Am realizat, deodata, ca oraselul meu nu mai e parte din mine si nici eu parte din el… iar prietenii de alta data… Trauma reala a emigrantului e pierderea identitatii. Revii in oraselul natal in cautarea fericirii, dar fericirea nu mai e acolo, asa ca te intorci in „marele oras”, in Germania ori America si imediat ti se face iar dor de casa.
Nascut in sudul sarac, Nicola a emigrat la Torino, in cautarea unei vieti mai bune. Acolo s-a rupt de casa, s-a desprins, aproape pe nesimtite, de intreg univers in care copilarise, iar cand s-a intors, de nevoie, a constatat, cu mahnire, ca locurile natale nu-i mai apartin, iar prietenii din copilarie i-au devenit straini. De satul natal nu-l mai lega nimic (c’entrava più niente con me né io con lui), inafara de niste amintiri carora trecerea timpului le stergea din claritate. Cand, in ce moment dupa plecarea sa, s-a rupt complet de casa parinteasca? Dupa cate rasuflari a devenit o buruiana fara radacini? Incotro sa se indrepte acum? Ce sa faca cu dorul de casa?…
Povestea lui Nicola e si povestea mea. Ca mine sunt multi, poate prea multi…
Publicat în Sub vremi
Lasă un comentariu
Mergeti cu colinda, oameni buni!
De vreo cativa ani incoace, tata si-a facut un obicei curios pentru ziua de Ajun: tine socoteala colindatorilor care-i bat la usa. Are un carnetel cu coperti scorojite, intre filele caruia pune banii de dat (bancnote de cupiura mica, preschimbate din vreme la banca) si unde noteaza cu seriozitate de contabil numarul, etnia (roman sau tigan), varsta (dupa ochi), daca a cantat solo sau in grup si daca-i noua colinda (recunoaste vreo cateva duzini de colinde). La sfarsit, tarziu in seara, cand isi pierde orice speranta ca-l va mai colinda careva, isi trage ochelarii pe nas si le socoate numarul. Sta o vreme pe ganduri, ofteaza scurt, pune carnetelul la naftalina pana la urmatorul Ajun si se duce la culcare.
– Baiete, uite aici cifrele! imi zice-ntr-un an si bate scurt cu palma dreapta-n coperta prafuita. De la an la an colinda din ce in ce mai putini copii, auzi tu? O sa vina vremea cand o sa stau cu urechea lipita de lemnul usii, ca de capacul cosciugului, zice, asteptand sa impunga careva cu destu-n sonerie si sa ma intrebe daca primesc cu steaua…Unuia ca asta o sa ajung sa-i dau atunci cozonac si friptura si 100 de lei din pensia mea, numai ca mi-a colindat…
Zambesc amar stiind ca are dreptate. As fi putut sa-i dau iar explicatii savante, cum incercasem in alti ani, ca-i din cauza ca a imbatranit cartierul, ca-n Romania de azi 7 din 10 sunt adulti in toata firea si e normal sa nu mai colinde (aici mi-ar fi dat un upercut a la Bute, aratandu-mi-l pe Lese si intrebandu-ma de ce-i firesc ca adultii sa nu mai colinde), ca-n Romania se nasc tot mai putini copii de la an la an… ca parintii nu mai au vrere sau vreme sa-si invete beizadelele a colinda, ca asa-s vremurile… dar explicatiile mele nu i-ar fi folosit la nimic, ba l-ar fi scos din tatani. Asa ca am tacut. Tata era martorul unui fenomen care-l intrista profund si ar fi vrut sa poata face ceva…
Definitia colindatorului adevarat dupa Grigore Lese: Daca are 55 de ani, inseamna ca el de 52 de ani umbla tat anul si colinda tat satul – de la varsta de 3 ani. Ala-i colindatorul.
– Mai tii minte, ma-ntreaba parca cu infrigurare, cum stateati la coada sa-l colindati pe popa Ghighi, pe alde Ciopraga, Simion, Buzatu sau pe vaduva lui Bulai, aia de-i mirosea toata casa a zaharicale? Auzi, domnule, stateau la coada la colindat…repeta iar, ca pentru sine tata.
– Mai tin, zic, cum sa nu tin…si mi-aduc aminte ca exact asa era colinda copilariei mele, cu ploaie, cu ger, cu saracie, cu colac mancat pe ninsoare…Dar nu era vreme in an in care sa fiu mai fericit…N-am incotro si ma vad nevoit sa-l imbunez cumva pe tata:
– N-are cum sa vina vremea aceea, tata, c-o sa te colinde nepotii, zic eu.
– Nepotii ma colinda, ii drept, da’ pe dinauntrul usii, zice. Eu vorbesc de cei care-s pe dinafara…Uite, anul trecut au fost la usa 12, acum doi ani 18, acu tre ani fix 15. Cam jumatate erau copii de rumani, nici unul mai mare de 10-12 anisori, de pe-aici, din cartier. Frumosi, rosii in obraji, da’ vin cu aceleasi colinde… Cealalta jumatate is toti tigani, unii vlajgani in putere, tiganci cu puradeii dupa ei…imbracati mai mult in zdrente, vai de mama lor, da’ vin tot cu alte colinde, de care habar n-aveam…se opreste, de parca ar fi uitat ceva.
– Si inca ceva, zice. Tiganii nu prea canta-n falset…
– Adica nu-s bongai, mestec eu in barbie…
– …si-s primii care vin si ultimii care pleaca…Oare cum o sa fie la anul? ma-ntreaba.
Dau din umeri si tac: o sa vina el si anul in care tiganii o sa aiba monopolul pe colinde…Imi inghit gandul si ma uit pe fereastra.
Azi e Ajunul Craciunului. Tata are bancnotele pregatite. A scos carnetelul de la naftalina, l-a tintuit pe frigider si s-a pus pe ciulit urechile la ce se petrece pe dinafara usii. Mi s-a parut ca-i vad licarind in ochi o farama de nadejde… Asa ca fac un apel:
Mergeti cu colinda, oameni buni! Si daca v-ati nimerit pe la noi prin cartier, dati o raita si pe la tata!
Publicat în Datini, obiceiuri, rânduieli, Sub vremi
Etichetat Ajunul Craciunului, Colinde, Craciun, Datini, Declin demografic, Demografie, Evenimente, Folclor, Obiceiuri, Populatia Romaniei, Romania, Social, Societate, Traditii
Lasă un comentariu
Așchii de zâmbet. Despre prostie ca păcat
Părintele Teofil Părăian este întrebat odată de un credincios:
-Părinte, prostia e păcat?
La care părintele răspunde, în stilul său caracteristic:
-Dragă, nu e păcat! Cum să fie păcat?! Prostia-i un năcaz!…
Sursa: Romeo Petrașciuc. 200 întâmplări nostime din viața Părinților. Editura Agnos, 2016.
Casa ca ordine a lumii
[…] O casă mare, cu etaj, făcută pentru mulți copii, este acum locuită doar de doi bătrîni care își tîrșîie papucii dintr-o cameră într-alta. Au păstrat odăile copiilor exact ca atunci cînd au plecat la facultate, pe cuverturi stau ursuleți de pluș, pe pereți afișe cu staruri rock. Bătrînii șterg praful de pe ramele fotografiilor cu infinită grijă, parcă le este teamă că o să-i sperie pe copii și aceștia nu vor mai suna de Paști și de Crăciun. Așază ursuleții în poziții confortabile, cu un surîs. După ce udă plantele, șterg praful și verifică telefonul să nu fi pierdut vreun apel, bătrînii își strîng vestele pe ei și se retrag în bucătărie, singurul loc cald din casă, acolo unde arde o sobă cu lemne. Centrala dă doar 10 grade. Dar merită, căci altfel cum poți să pui deoparte bani din pensie, ca să le trimiți copiilor acolo unde sînt, pentru că viața e grea printre străini, nu-i așa? În bucătărie citesc, fac de mîncare, vorbesc, scriu felicitări și adrese pe plicuri, dar, de fapt, așteaptă telefonul care-i anunță că or să vină copiii în vacanță, împreună cu nepoții, iar casa va fi din nou plină și veselă, și se vor auzi tropote pe scară, rîsete, gălăgie, iar ei se vor simți din nou tineri, ca atunci cînd au construit-o. Telefonul tace. Casa lor nu este altceva decît icoana fericirii trecute, și așa va rămîne pînă ce primul va muri, iar al doilea va merge la azil, căci copiii și nepoții preferă Bahamas. Ordinea casei este rînduiala așteptării continue, ritualul animării speranței, fără de care și ei, și casa s-ar preface, pe loc, în cenușă. […]
Sursa: Lorin Niculae, Casa ca ordine a lumii, Dilema Veche, nr. 754, 2-8 august 2018
Sub zodia lupului. Despre iremediabila migratie a poporului roman
„Is preot la Patrauti din 2003. Asta inseamna ca mi-am inceput misiunea mea intr-un sat romanesc din Moldova inainte de intrarea in Uniunea Europeana. Am trait in Patrauti experiente dramatice vis-à-vis de migratia poporului roman. Chiar daca Eliade spunea ca noi romanii suntem sub zodia lupului si intotdeauna migram, vreau sa va spun ca migratia pe care o traim astazi are o dimensiune absoluta fata de tot ceea ce s-a intamplat candva in migratia poporului roman. Am studiat fenomenul vis-à-vis de colonizarile nord-carpatice despre care s-a uitat si stiu ce spun.
Drama am simtit-o la nivelul copiilor. Am cunoscut copii care si-au vazut mama prima data la 14 ani, pentru ca era fugita si nu puteau sa se intalneasca. Cand am ajuns si noi sa intram in Uniunea Europeana, si-a vazut mama. El avea 14 ani. Nici macar nu mai credea ca are o mama, credea ca de fapt bunica-sa e mama lui, care l-a facut la batranete si ii e rusine sa spuna.
Am cunoscut primul val de migratie, cand ai nostri au plecat acolo si si-au lasat copiii acasa. N-a fost simplu, nici pentru ei, nici pentru copii… dar eu, ca preot intr-un sat romanesc din Moldova, spuneam, ei bine, isi fac o casa, o sa se intoarca.
Am cunoscut al doilea val de migratie, cand oamenii nostri s-au intors si si-au luat copiii si si-au vandut casele sau si le-au scos la vanzare. N-au cui le vinde. Si am cunoscut si cunosc felul in care se asimileaza romanii nostri in Spania, in Italia si peste tot. Dupa cum stiti, BOR are cea mai buna diseminare si institutii in interiorul diasporei. Colegii mei preoti mi-au aratat foarte bine ce se intampla.
Si atunci mi-am pus intrebarea si mi-am spus: bine, frate, ce mai e de facut in clipa asta, pentru ca sunt convins ca i-am pierdut in proportie de 80% pe toti cei care au plecat. Am studiat fenomenul de asimilare pe Cracovia si Lvov. Nu stiu daca stiti, dar a fost o colonizare masiva de romani in secolele XV-XVI in Halici, deci de la Cracovia pana la Lvov si asimilarea a fost masiva si iremediabila. Si atunci mi-am spus: haide sa iconizam ce mai avem sau ce am avut, pentru ca macar oamenii astia si copiii lor sa intalneasca, intr-o forma sau alta, niste iconuri vis-à-vis de tara asta a noastra si sa nu le fie rusine cu ea. Sa vina macar sa o viziteze ca turisti. Si mi-am spus toata durerea si de aici s-a nascut cartea…”
Preotul cu pricina este Gabriel Herea din Patrauti, iar cartea la care face referire este Imparatul Alb. Povestea Muntilor Carpati. Fragmentul de mai sus este de la lansarea cartii, care a avut loc in octombrie 2018, la Ipotesti.
Publicat în Amintiri din BabILon, Meșteri și cârpaci, Nația și populația, Sub vremi
Etichetat BOR in diaspora, diaspora romaneasca din Italia si Spania, Imparatul alb - Povestea Muntilor Carpati, migratia poporului roman, migratia vlahilor in evul mediu, Patrauti, Preot Gabriel Herea, romanii emigrati sunt asimilati iremediabil, vlahi din Halici
Lasă un comentariu
Cancerul la romani in 2018
Traim mai mult decat oricare alta generatie de romani. Dati vina in primul rand pe cei care au inventat antibioticele, apa de la robinet si toaleta. Azi, speranta de viata† la nastere este in jur de de 75 ani, cu 6 ani mai mult decat in 1989 si cu 8 ani mai mult decat in 1968 [1].
Traim mai mult decat oricare alta generatie de romani, dar platim un pret pentru asta: felul diferit de moarte pe care-l dobandim. Un popor cu veleitati culinare mediocre cand vine vorba de a manca sanatos, un neam care bea tutun cat turcul si trage vartos la masea inca de pe vremea cand practica transhumanta, nu putea sa nu se pricopseasca si cu feluri de a muri pe masura: infarct miocardic si accident vascular cerebral.
Desi sunt inca principala cauza de deces in Romania [2] – fiind responsabile pentru fiecare a doua inmormantare in 2018 – mortalitatea prin boli cardio- si cerebrovasculare e in scadere, in primul rand datorita disponibilitatii facile si relativei eficiente a tratamentelor medicamentoase existente (e mai la indemana sa iei pastile decat sa te zbati sa pui oprelisti viciului) si in al doilea rand pentru ca generatiile tinere, mai informate, incep sa adopte stiluri de viata mai putin riscante din punct de vedere cardio- si cerebrovascular. Nu va trece insa multa vreme si locul lor va fi luat de cancer, adevaratul lider pe termen lung in materie de mortalitate, din simplul motiv ca pentru cancer inca nu s-a gasit o cura pe masura, iar majoritatea terapiilor actuale nu fac altceva decat sa intarzie o vreme deznodamantul. Va veni o vreme, cand, la fel ca in vest, fiecare al doilea roman va fi diagnosticat cu cancer la un moment dat in cursul vietii sale.
Deocamdata, in Romania anului 2018:
1 roman este diagnosticat cu cancer la fiecare 6 minute 17 secunde [3]
si
1 roman moare de cancer la fiecare 10 minute 20 secunde [3]
Incidenta cancerului la romani
In ce priveste incidenta (cazuri noi intr-un an) cancerului in Romania, cel mai frecvent diagnosticate 10 cancere in 2018 sunt cele de plaman, san, colon, prostata, rect, vezica urinara, stomac, ficat, col uterin si pancreas, reprezentand aproximativ 70% din totalul cancerelor diagnosticate in 2018.
Cele mai frecvente 10 diagnostice de cancer in Romania in 2018 [3]:
- plaman, 1 caz nou la fiecare 46 minute
- san, 1 caz nou la fiecare 54 minute
- colon, 1 caz nou la fiecare 1 ora 26 minute
- prostata, 1 caz nou la fiecare 1 ora 27 minute
- rect, 1 caz nou la fiecare 1 ora 50 minute
- vezica urinara, 1 caz nou la fiecare 2 ore 13 minute
- stomac, 1 caz nou la fiecare 2 ore 28 minute
- ficat, 1 caz nou la fiecare 2 ore 32 minute
- col uterin, 1 caz nou la fiecare 2 ore 38 minute
- pancreas, 1 caz nou la fiecare 2 ore 49 minute
Va mira ca la fiecare 3 sferturi de ora un roman este diagnosticat cu cancer de plamani? N-ar trebui, de vreme ce fiecare al treilea cetatean al patriei este fumator [4], iar fumatul este principal cauza a cancerului de plaman (90% din cazurile de cancer la plamani sunt datorate tutunului [5]).
Vi se pare anormal ca la fiecare ora sa fie diagnosticata o femeie cu cancer la san? N-ar trebui, de vreme ce tot mai multe femei aleg sa nu aiba copii sau se rezuma la unul singur [6], pe care se hotarasc sa-l nasca mult mai tarziu decat e normal, de obicei dupa ce isi vor fi asigurat, zic ele la unison, o oarecare stabilitate financiara, dar mai ales aleg sa-l alapteze cat mai putin cu putinta sau deloc [7]! In Romania alaptatul la san mai mult de 6 luni este rara avis, pentru ca e perceput in popor ca o vina, un delict maternal, o impietate adusa sugarului. Ce e strigator la cer este ca mitul acesta urban e infipt adanc tocmai in mintile prafuite ale multor medici de familie! Mai bine ii dam sa-nghita o sarmaluta, neaparat inainte sa-i apara primul dinte…
Dar ce spuneti de cancerul de colon? Este al treilea cel mai frecvent diagnosticat cancer in tara romanesca. N-o fi cumva de la practicele noastre culinare perdante, de la pasiune noastra sinucigasa pentru bucate grase, asezonate la discretie cu amidon, sare si cat mai putine legume si fructe (daca se poate chiar deloc)? Totul stropit din belsug cu etanol in variate concentratii [8]…
Mortalitatea prin cancer la romani
O data diagnosticat, cancerul e garantia unei morti sigure intr-un timp scurt pentru majoritatea covarsitoare a cazurilor. Rata de supravietuirea la 5 ani este dezamagitor de mica, mai ales pentru cancerele de stomac (sub 30%), plaman (sub 15%), ficat (sub 15%), pancreas (sub 10%) [3]. Iminenta mortii e dezarmant de dureroasa si de acuta, cu atat mai dureroasa cu cat diagnosticul vine la o varsta mai tanara. Te lasa fara suflare, te goleste de ganduri, te ineaca in statica lui ce-as-mai-fi-putut-face-daca-as-mai-fi-avut-timp – in cazul (ne)fericit in care stii – in timp ce familia umbla dupa cosciug si loc de ingropaciune.
Fiecare a cincea inmormantare in Romania e a unui roman care a murit de cancer [2].
Cele mai frecvente 10 decese prin cancer in Romania in 2018 [3]
- plaman, la fiecare 51 minute
- colon, la fiecare 2 ore 15 minute
- san, la fiecare 2 ore 35 minute
- ficat, la fiecare 2 ore 47 minute
- stomac, la fiecare 2 ore 53 minute
- pancreas, la fiecare 2 ore 58 minute
- prostata, la fiecare 3 ore 32 minute
- rect, la fiecare 3 ore 50 minute
- col uterin, la fiecare 5 ore 1 minut
- vezica urinara, la fiecare 5 ore 31 minute
Solutia e preventia
Romanii sunt vestiti pentru indolenta lor maladiva cand vine vorba de grija pentru sanatatea proprie la fel cum sunt faimosi pentru predispozitia lor cronica in a deschide usa cabinetului medical tarziu, de cele mai multe ori prea tarziu, cand putin sau foarte putin se mai poate face… Intrebati-i ce loc ocupa, ce insemnatate are sau macar daca au auzit vreodata de cuvantul preventie. Veti fi surprinsi!
PREVÉNȚIE s.f. Ansamblu de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevențiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione].
O viata traita in cumpatare e de cele mai multe ori garantia unei tinereti pana la adanci batraneti si, ce-i drept, a unei morti aproape sigure prin cancer. In pariul cu viata, nu credem sa existe un compromis mai avantajos. Cu o moarte suntem datori. De noi depinde, insa, amanarea deznodamantului!
†Speranta de viata la nastere este numarul mediu de ani pe care ii are de trait un nou nascut, daca tot restul vietii sale ar fi supus conditiilor de mortalitate pe varste specifice anului in care s-a nascut.
[1]Institutul National de Statistica. Speranta de viata sanatoasa. 2016
[2]Institutul National de Statistica. Speranta de viata. Octombrie 2013
[3]https://demograffiti.wordpress.com/cancerul-la-romani/
[4]https://www.statista.com/statistics/433390/individuals-who-currently-smoke-cigarettes-in-european-countries/
[5]https://www.wcrf.org/dietandcancer/lung-cancer
[6]https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16332835-2014-22-lea-consecutiv-declin-populational-scadem-1-roman-fiecare-2-minute-15-secunde.htm
[7]https://www.wcrf.org/dietandcancer/breast-cancer
[8]https://www.wcrf.org/dietandcancer/colorectal-cancer
Publicat în Doftori, spițeri, beteșuguri, Nația și populația, Sub vremi
Etichetat cancerul de col uterin, cancerul de colon, cancerul de ficat, cancerul de pancreas, cancerul de plaman, cancerul de prostata, cancerul de rect, cancerul de san, cancerul de stomac, cancerul de vezica urinara, cancerul in Romania, cancerul la romani, cele mai frecvente 10 cancere in 2018, cele mai frecvente 10 decese prin cancer in 2018, deces prin cancer la fiecare 10 minute, diagnostic de cancer la fiecare 6 minute, incidenta cancerului in 2018, mortalitatea prin cancer in 2018, preventia cancerului, supravietuirea la 5 ani in cancerul
2 comentarii
Cămăraş de lumini 