Adevarata drama a emigrantului

In filmul 3 frati al lui Francesco Rosi este o scena in care Nicola (Michele Placido) ii dezvaluie nevestei epifania pe care a avut-o dupa ce s-a intors din satul natal, unde a fost la inmormantarea mamei:

Pentru prima data am descoperit ceva nou si dureros, mai dureros chiar decat moartea mamei. Dorul de mama e ceva cu care poti trai, cred… Am realizat, deodata, ca oraselul meu nu mai e parte din mine si nici eu parte din el… iar prietenii de alta data… Trauma reala a emigrantului e pierderea identitatii. Revii in oraselul natal in cautarea fericirii, dar fericirea nu mai e acolo, asa ca te intorci in „marele oras”, in Germania ori America si imediat ti se face iar dor de casa.

Nascut in sudul sarac, Nicola a emigrat la Torino, in cautarea unei vieti mai bune. Acolo s-a rupt de casa, s-a desprins, aproape pe nesimtite, de intreg univers in care copilarise, iar cand s-a intors, de nevoie, a constatat, cu mahnire, ca locurile natale nu-i mai apartin, iar prietenii din copilarie i-au devenit straini. De satul natal nu-l mai lega nimic  (c’entrava più niente con me né io con lui), inafara de niste amintiri carora trecerea timpului le stergea din claritate. Cand, in ce moment dupa plecarea sa, s-a rupt complet de casa parinteasca? Dupa cate rasuflari a devenit o buruiana fara radacini? Incotro sa se indrepte acum? Ce sa faca cu dorul de casa?…

Povestea lui Nicola e si povestea mea. Ca mine sunt multi, poate prea multi…

Acest articol a fost publicat în Sub vremi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

De te frige la degete

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s