La plinirea vremii Fiul cel din veac nascutu’,
S-a ‘ntrupat din Maica Preacurata,
Cum proorocii au graitu’.
Ca ploaia pe lana, Domnul bland S-a pogoratu’,
Trup luand, din pantecele Maicii,
Cel ce este Ne’ncaputu’.
Sta Fecioara spaimantata de asta minune:
Cum sub ani, pe Cel din veac voi naste,
Ma infricosez a spune.
Cum Il voi purta in brate pe Cel Se poarta,
Pe umeri de heruvimi in ceruri,
Si-L slaveste lumea toata.
Cum voi imbraca cu scutec pe Cel ce se-mbraca
Cu lumina ca si cu o haina
Si faptura I se pleaca.
Pre Cel care in pustie mana a ploatu’,
Cum cu lapte voi hrani acuma,
Si pe brate, leganatu’.
Taina cea din veac ascunsa, astazi se plineste,
Fiu Fecioarei, Domnul azi se face,
Si pe noi ne mantuieste.
Cămăraş de lumini 
| | | |
| | | Sărbători binecuvântate tuturor! |
| | | |
|
| | | | |
|