Minunată prelucrare corală, după o baladă dobrogeană, intitulată Peștera Sfântului Andrei:
Colo pe grindei, Crâng de alunei, Val de arțărei, Sfântă mânăstire, Loc de tăinuire, Și tămăduire. Se pitește-n tei, Casa lui Andrei, De la schit la cruce, Scară care duce, Din cruce la schit, Scări de coborât … La schitul din tei, Crucea lui Andrei, Cine că-mi venea, Și descăleca? Venea Decebal Călăre pe-un cal, Sfinții că-i găsea, Cu ei că-mi vorbeară, Dar nu se-nchinară, Leru-i Doamne ler Nici cruce-și făcea. La schitul din tei, Crucea lui Andrei, Traian că venea, La slujbă venea, Slujbă asculta, Dar nu se-nchina Nici cruce-și făcea Pe murg călărea Și calea-și lua, În cetatea lui, A Trofeului … Andrei colo-n schit, Iată c-a ieșit Cu papucii lui, Talpa Raiului, Și potcapu’ lui, Arca cerului, Cu veșminte sfinte, Frații înainte. Cu toiag și cruce, Candele-n răscruce, Lumânări aprinse, Vâlvătăi cuprinse … Iară Sfântul Andrei Sub crucea din tei, Schitul din grindei, Se roagă mereu La bunul Dumnezeu …
Cămăraş de lumini 
marfa… am ajuns sa colindam despre Traian si Decebal…mai urmeaza sa-i faceti sfinti…si sa-l scoateti pe Cristos afara din colinzi ca sa-l bagati pe Zamolxe…nu-i asa ca dacii erau deja crestini cand s-a nascut Cristos?inteligent lucrat…lovim si in originea romanilor si in religia crestina…sfantul putin sa fie cu tine…