Intrebare: Ce legatura poate fi intre Mark Twain, Mark Knopfler de la Dire Straits, Eddie Murphy si Ioan Budai-Deleanu? Raspuns: Trei dintre ei sunt proaspete victime ale corectitudinii politice (CP) iar al patrulea e pe lista de asteptare.
Mark Twain
Nu mai devreme de alaltaieri, Google ne-a adus aminte ca s-au implinit 176 de ani de la nasterea lui Mark Twain. Pentru scurta vreme ne-am reamintit cu placere de scriitorii copilariei ale caror carti le devoram hulpavi si unde Twain ocupa un loc de cinste. Ne-am desteptat repede din reverie, insa, pentru ca in clipa urmatoare ne-am adus aminte cu amar de cenzura la care sunt supuse azi operele lui Twain, in chiar tara sa natala, in numele aberantei si parsivei CP. Anul acesta, editura NewSouth a scos prima editie revizuita (adica cenzurata) a Aventurilor lui Huckleberry Finn, in care cuvantul nigger (care apare in original de 219 ori) a fost inlocuit cu mult mai putin peiorativul slave. Saracul Twain s-ar invarti in mormant daca ar afla cum il cenzureaza posteritatea.
Mark Knopfler
Cam la aceeasi vreme (anul 2011!) in care Mark Twain era incorsetat de cerberii CP de la obscura editura NewSouth, starnind valuri de indignare dincolo de granitele tarii, la fratii mai europeni (si mai socialisti) de la nord, Canadian Broadcast Standards Council (CBSC) -echivalentul CNA de la noi- a hotarat ca Money for Nothing a britanicilor de la Dire Straits nu este demna de urechile sensibile ale canadienilor in varianta originala (necenzurata), hotarand interzicerea difuzarii ei la posturile de radio. Ce i-a deranjat asa de tare de au hotarat sa atace o melodie veche de aproape un sfert de secol? Care e motivul? Ei bine, in textul melodiei apare cuvantul faggot de trei ori:
The little faggot with the earring and the make-up Yeah, buddy, that’s his own hair That little faggot’s got his own jet airplane That little faggot, he’s a millionaire
Decizia comunista a CBSC a survenit dupa ce un pederast din St. John’s (Newfoundland) a depus o plangere impotriva difuzarii variantei originale de catre un post local de radio. S-a simtit extrem de ofensat, zice el, de remarca discriminatorie din textul melodiei la adresa orientarii sale sexuale. Si-a incercat norocul si 10 luni mai tarziu CBSC i-a dat dreptate. A urmat un val de indignare publica (dar nu de proportiile celui starnit de cenzura lui Twain), insa CBSC a ramas neclintita in hotararea sa: Money for Nothing trebuie sa se difuzeze cenzurata la toate radiourile din Canada, iar Mark Knopfler s-a trezit peste noapte ca e homofob.
Eddie Murphy
Editia a 84-a premiilor Oscar de anul viitor trebuia sa-i aiba ca producator si prezentator pe Brett Ratner, respectiv pe Eddie Murphy. Trebuia, pentru ca intre timp, pe Ratner l-a luat gura pe dinainte si a facut o gluma incorecta politic, care i-a costat pe amandoi. La intrebarea unui ziarist daca face repetitii cu actorii inainte de a turna o scena, Ratner a raspuns, mai in gluma, mai in serios: Rehearsing is for fags! (Repetitiile sunt pentru poponari!). Comunitatea gay de la Hollywood, foarte influenta dealtfel, n-a gustat deloc gluma si l-a determinat pe Ratner nu numai sa-si ceara public scuze si sa renunte de buna voie la rolul de producator al Oscarurilor din 2012, dar sa se si autoflageleze participand la discutii publice despre discriminarea la care sunt supuse minoritatilor sexuale. Din solidaritate cu Ratner, Murphy (care traise o patanie similara in ’87) a declinat si el oferta de a fi amfitrionul acelorasi Oscaruri de anul viitor. In locul lui o sa-l vedeti la TV pe Billy Cristal.
America dupa Derrida
Corectitudinea politica (CP) sau marxismul cultural, poate cel mai periculos instrument contemporan de intoxicare a mintii, isi are originea in scrierile neo-marxistilor Scolii de la Frankfurt. Succesul pe care CP il are astazi oriunde in lumea civilizata se datoreaza in primul rand faptului ca s-a lucrat metodic, constiincios, perseverent si chirurgical acolo unde trebuie, adica la limbaj, la vorba, la cuvintul din dictionar, folosind inginerii verbale de tipul deconstructiei textelor literare a lui Derrida (cuvantele nu au sens propriu, ele nu sunt altceva decat urme ale sensului, a carui gasire, dealtfel, nu va fi niciodata posibila, pentru ca se amana in permanenta).
O data cu traducerea lor in engleza prin anii ’70, lucrarile lui Derrida au prins radacini acolo unde, la prima vedere, te asteptai mai putin, adica in mediile universitare americane (cunoscute fiind, totusi, ca un bastion al marxistilor economici dupa McCarthismul anilor ‘50). Din sanul acestor medii, adeptii feminismului, ai teoriilor queer, scriitorii de culoare aveau acum la dispozitie fundamentul filozofic, unealta mult asteptata, pentru a lupta cu intoleranta barbatului, a heterosexualului, a rasei albe, a familiei traditionale.
Daca astazi, in America, angajatorul este obligat sa accepte oameni nu dupa competente ci dupa diversitatea etnica, culturala si sexuala a candidatilor, daca in aceeasi America se scot exemplare cenzurate ale Aventurilor lui Huckleberry Finn (ca sa nu supere negrii, pardon, afro-americanii, ca asa li se zice acuma), daca Oxford a scos cuvintele saint, chapel sau Pentecost din editia pentru tineri a faimosului dictionar, daca in engleza utilizata in mass-media, in mediul corporatist sau al ONG-urilor ori in cvasitotalitatea institutiilor publice se spune overweight (supraponderal) sau well-fed (bine hranit) in loc de fat (gras) (pentru ca la ei numai 1 din 4 mai are greutatea normala!) ,sau queer si LGBT people (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender) in loc de fag/faggot (pederast), spouse (partener) in loc de husband/wife (sot/sotie) (ca sa nu se supere cuplurile homosexuale), chair in loc de chairman, The Founders in loc de Founding Fathers, sau she in loc de he in majoritatea covarsitoare a textele literare si lucrarilor stiintifice (ca sa nu se infurie feministele), Season Greetings in loc de Merry Christmas (ca sa nu zgarie urechile musulmanilor, evreilor, hindusilor, budistilor, agnosticilor sau ateilor), caz psihiatric in loc de nebun, senior in loc de batran, progresist in loc de socialist… este pentru ca acest nou purificationism al limbajului lucreaza 24 cu 7 de vreo 30 de ani incoace…
La o privire superficiala pare o fapta de-a dreptul laudabila. Sa nu jignim pe nimeni, pare sa fie motto-ul. Insa adevarata consecinta a unei astfel de actiuni este nivelarea indivizilor, aducerea lor la un numitor comun, indobitocirea, prin cenzura, culmea, in numele diversitatii!
Ioan Budai-Deleanu
Dar la noi? Epurarea se face fie benevol, fie cu forta. Cand vine vorba de purificare cu forta, cel mai recent exemplu este hotararea Academiei Romane (AR) de a modifica radical definitiile cuvintelor țigan si jidan din noile editii ale DEX.
Urmand exemplul mult mai experimentatelor surori din vest si avand sprijinul moral si logistic al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii si al unor ONG-uri influente (Fundatia Soros Romania, Liga Proeuropa, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România), doua ONG-uri pro-rrome (Agentia de dezvoltare Comunitara Impreuna si Asociatia Rromilor „Egalitate de Sanse” Tulcea) si una a minoritatilor sexuale (ACCEPT) s-au gandit sa-si incerce si ele norocul. Au strigat suficient de tare in agora incat sa sperie AR nu numai sa puna accentul pe sensul discriminatoriu, peiorativ, rasist si uzanta nerecomandabila ale celor doua apelative, dar sa se si angajeze public sa publice neintarziat (adica cu cel putin 2 ani mai devreme decat naiv isi planificase initial AR) modificarile respective in noua editie a DEX (editia online s-a raliat deja recomandarilor).
Urmatoarea etapa va fi epurarea textelor literare autohtone de apelativele jidan, țigan si pleiada de sinonime aferente, intocmai cum a patit si Twain. Primul vizat este impardonabilul Ioan Budai-Deleanu, in a carui epopee, Tiganiada, apelativul țigan este folosit de nu mai putin de 206 ori!
Gura pocita a lui Orwell
De ani buni, CP isi cere zilnic tainul, astfel incat, pe nesimtite, discriminatii de ieri au devenit discriminatorii de azi! In acest context, nu se putea sa nu ne aducem aminte de Orwell, care, in al sau faimos 1984 spunea (era in 1948!) despre Nouvorba:
Aducem limba la forma ei finală – la forma pe care o s-o aibă când nimeni n-o sa mai vorbească nimic altceva. După ce ne terminăm noi treaba, ăştia ca tine or sa trebuiască s-o înveţe de la capăt. Poate crezi că noi nu facem altceva decât sa inventăm cuvinte noi. Nici pe departe! Noi desfiinţăm cuvintele – cu toptanul, cu sutele în fiecare zi! Tu ştiai că Nouvorba este singura limbă din lume al carei vocabular scade în fiecare an? Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârşit,o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că nu vor fi cuvinte în care să-l exprimi. An de an mai puţine cuvinte şi aria de gândire din ce în ce mai restrânsă”.
CP e dogma in limbajul diplomatic, in discursul politic, e litera de lege in institutiile publice si mai ales pentru corporatii si majoritatea ONG-urilor care traiesc din fonduri europene (acest tip de ONG este si principalul promotor al CP) dar se vrea acceptata de bunavoie si in intimitatea caminului. Prin urmare, nu adultii (cei nepocaiti inca) sunt victima care trebuie anesteziata rapid si eficient, ci mintea necoapta a copiiilor acestora, iar scoala este mediul cel mai propice unde CP e obligata sa actioneze pentru a avea succes (despre asta intr-o postare viitoare).
Cu zambetul pe buze, nouvorba va bate la usa, cu pumnul, sa va vindece! Ce-i de facut? Un prim pas ar fi sa rezistati tentatiei de a va preschimba, precum nevasta lui Aladdin, dictionarul vechi pe cel nou…si mai ales, crimăgândiţi! Altfel avem toate sansele sa devenim societatea alienata din distopia lui Bradbury, Fahrenheit 451 (temperatura la care ia foc hartia):
Cămăraş de lumini 
excelent articol!
Alo, n-ai și mătăluță un butonaș să dea lumea „like” la articol? Musai să scrieze dacă i-a plăcut?
Sună înspăimântător, însă, după cum reiese și din articol, încă se mai indignează lumea. Mă tem de vremurile când nimeni nu se va mai indigna, ci o majoritate covârșitoare va considera ca fiind firesc și poate chiar necesar ca vechile preconcepții să fie extrase cu forța din istorie, literatură etc și înlocuite cu altele noi, mult mai „nice” și „friendly” cu tot felul de minorități.
Eu propun ca tiganii, daca in Romania trebuie sa le spunem RROMI, sa fie numti pestet tot dupa tara in care sunt inregsitrati astfel:
FFRANCI
GGERMANI/DDEUTCH
IITALIENI
SSPANIOLI
SSUEDEZI
FFINLANDEZI
EELVETIENI
AAUSTRIECI
ca sa nu mai spun de
JJAPONEZI
CCHINEZI
AAFRICANI
Asa e cel mai corect.
. . . cult !
Apropo de cenzurarea limbajului, a gindirii, a operelor, si multe altele. Ma duce gindul la perioada in care ,in cadrul unor institutii „specializate” romanesti s-a abordat problema combaterii crestinilor evanghelici. Multa lume mai afirma ca s-a facut cu mare „succes” prin folosirea puscariilor.Da, si aceasta forma a incercat, dar , intrucit lumea auzea tot mai mult despre drepturi si umanism si-au dat seama ca in scurt timp devin anacronici sau isi ridica lumea in cap (cum de fapt s-a si in timplat vreo 20-30 de anu cu drepturile omului).Si care a fost solutia? Pai hai sa ne amintim ce auzeam zilnic despre crestinii evanghelici? In primul rind se folosea un cuvint „pocaiti” cuvint la care cu stradanie si prin repetitie ii dadeau o conotatie ca numai pocait nu vroiai sa auzi.Ba la un momentdat te fereai si de cuvintul in sine, asa incarcatura negativa i-au dat. Si a prins.Sa ne amintim cum reactionau tinerii prin scoli si alte medii cind aflau ca cel de linga ei este pocait, crestin evanghelic? Izolarea lui era primul indemn, sicanarea era pe planul doi si daca se gasea disponibil un „securist” il mai si turna cu exagerare, ca daca era sa fie sinceri nu puteau vorbi decit de bine. Deci , cam asa cred ca se intimpla si acuma.Doresti sa „otravesti” vreun mediu sau ceva, concepi teoria si o repeti zilnic in media,chiar daca la inceput nu te asculta nimeni.Aparent asa se va intimpla dar, exista o forma de stocare involuntara care isi va face treaba si fara concursul nostru. Si intrucit apartine satanei aceasta metoda, v-a avea si puterea veacului acestuia in care stapineste.
O scurta marturisire. Eram pe „baricade” in ceata celor opusi crestinilor, si se punea problema sa fie organizate serviciile pentru cele trei-patru zile de 23 august, marea sarbatoare a romaanilor, pe linga altele. Si la capitolul cine sa fie planificat in servicii se ridicau tot felul de obiectii pentru ca acestor servicii li se dadea o importanta nereala.Era o apreciere sa faci de serviciu cind patria are mare nevoie.Deci, negasindu-se persoanele adecvate, eu fiind grabit sa plec la treburile mele, am afirmat mecanic: tovarasi, sa punem pe pocaiti, acestia nu consuma alcool, respecta programul, nu vin cu minciuni ca nu au putut aajunge la serviciu si…am mai zis eu ceva. Ei, as vrea sa va pot relata anvergura criticii ce am primit-o de la secretarul de partid care era si membru in MAN la acea vreme. Am tacut, dar cind aam iesit afara, mai multi membrii ai comitetului mi-au confirmat ca aceea era soluti de ani de zile, dar ca eu am gresit ca am rostit, am recunoscut astfel lucruri care oricum erau stiute…si folosite. Fiti binecuvintati.
No’ fain, felicitari!
Wow!… Stai sa imi trag sufletul, ca l-am citit cam pe nerasuflate… Apoi, o sa ma astepti inca un pic, sa ma dezmeticesc, pentru ca inca nu imi dau seama ce fel de reactie ar trebui sa am: da, e deja hotarat lucru ca voi varsa lacrimi dar inca nu imi dau seama daca ar trebui sa fie de ras in hohote sau de jale… Daca nu ar fi atat de penibil si tragic, ar fi de tot rasul… 😦 Bravissimo pentru scriitura! Si pentru atitudine!
Cat despre film… merita vazut. Eu merg cu un vot PRO!
Fix la pont! Lucrez într-o şcoală de 14 ani şi confirm conţinutul articolului!