Cele mai grozave ceaiuri medicinale

 Ce inseamna un ceai medicinal bun? Cum putem stabili eficienta sa? Dupa ce criterii alegem un ceai? Sunt unele mai bune decat altele? Chiar ajuta ceaiurile la vindecarea betesugurilor de tot felul? Nu cumva sunt toate apa chioara iar pretentiile comerciantilor ieftina amagire?

Inainte sa luam taurul de coarne si sa incercam a schita posibile raspunsuri printr-o argumentatie serioasa si, credem noi, nepartinitoare,  am vrea sa mentionam de la inceput ca dam crezare potentialului adjuvant al unor infuzii in alinarea patimirilor de felul guturaiului sau rascolirii maruntaielor, dar nu credem in lecuiri miraculoase cu si prin ceaiuri a cirozei, cancerului, impotentei, hemoroizilor, varicelor, blenoragiei, micimii penisului, nervilor, reumatismului, durerilor de oase si altor pacoste pentru care, daca exista, terapiile sunt altele, iar fierturile de ierburi n-ajuta mai mult decat o frectie zdravana cu otet. Ba sunt unele, care in loc sa te aline, te baga in (alta) boala, cum s-a-ntamplat cu cei care au luat dumbăţ (Teucrium chamaedrys) ca sa scape de prea multele kilograme si au dat in hepatita acuta. De altfel, pe langa dumbăţ si alte buruieni din genul Teucrium si-au dovedit cu vremea potentialul hepatotoxic: şugărel (T. montanum), şugărel alb (T. polium), ori iarbă unsuroasă (T. scordium).

Suntem suspiciosi pana la Sfantul Petru, dar ne mai descretim fruntile  daca vedem pe unii supunand cutare buruiana rigorilor experimentului stiintific. Neincrederea incepe sa se risipeasca din clipa in care rezultatele sunt, daca nu pozitive, cel putin incurajatoare. Ba ne putem preface, peste noapte, in cei mai entuziasti suporteri ai buruienii cu pricina daca a trecut si testul suprem, cel al evaluarii clinice.

Cum la evaluare clinica putini se incumeta (industria farmaceutica, paradoxal, cel mai putin, de frica sa nu i se duca investitia pe apa sambetei), omenirii i-au ramas putine solutii prin care sa-si ostoiasca setea de cunoastere, iar intrebarilor cu duiumul sa li se poata da raspunsuri, chiar daca imperfecte.  Una din aceste solutii este testarea in vitro, prin care se poate supune experimentului stiintific de laborator cam orice, fara costuri, mustrari, ori pretentii prea mari.

O tendinta la moda in vremurile pe care le traim este sa se evalueze aproape orice buruiana comestibila pentru capacitatea antioxidanta. Un trend firesc, intr-o societate in care hedonismul si spaima de spectrul aspru al imbatranirii sunt noile paradigme, iar cautarea unui elixir al tineretii fara batranete framantare cotidiana.

 Exista numeroase speculatii in ce priveste explicarea procesului imbatranirii. Una din ele, poate cea mai atragatoare, pentru ca lasa loc gasirii unor remedii, este cea a stresului oxidativ. Imbatranim pentru ca la nivel celular este un dezechilibru intre antioxidanti si oxidanti, in defavoarea primilor. De unde si goana dupa antioxidanti. Noul El Dorado.

Niste baieti destepti de la Universitatea din Split (Croatia) s-au gandit sa faca putina ordine in camara cu ceaiuri medicinale, analizandu-le capacitatea antioxidanta in vitro. S-au dus la o farmacie locala, de unde au cumparat felurite extracte de plante, folosite la prepararea ceaiurilor, s-au inchis in laborator unde au facut tot atatea infuzii, carora le-au determinat apoi, in triplicat, capacitatea antioxidanta prin metoda FRAP (Ferric Reducing/Antioxidant Power). Fiecare din cele aproape 6 duzini de ceaiuri s-a obtinut urmandu-se cu strictete acelasi protocol standard:  infuzarea a 3 grame de extract vegetal uscat, in 200 mililitri de apa fiarta (98°C), timp de 30 minute la temperatura camerei. Studiul a fost publicat acum 5 ani in Food Chemistry.

Nimeni n-a baut nici o picatura de ceai in studiul cu pricina, cu alte cuvinte, ceaiurile n-au fost evaluate clinic. Cu toate acestea s-a putut infiripa, dupa ce s-a trecut prin furcile caudine ale experimentului stiintific, un clasament al celor mai bune ceaiuri medicinale din punct de vedere al puterii lor antioxidante, clasament pe care vi-l prezentam si noi, in premiera.

Luand ca etalon capacitatea antioxidanta a ceaiului de tei, concluzia studiului a fost ca printre cele 70 de ceaiuri exista un ceai nemaipomenit (o regina a ceaiurilor antioxidante, daca vreti), un sfert de duzina de ceaiuri strasnice, doua maini de ceaiuri minunate, o duzina de ceaiuri bune, alta duzina de ceaiuri mediocre si restul,  apa chioara.

Mentionam ca a fi de x ori mai grozav/mai putin grozav decat ceaiul de tei inseamna a avea o capacitate antioxidanta de x ori mai mare/mai mica decat cea a ceaiului de tei. Ceaiurile marcate cu asterix (*) au potential hepatotoxic.

Voilà:

 PUTEREA ANTIOXIDANTA (IN VITRO) A 70 CEAIURI MEDICINALE 

I. Ceaiuri nemaipomenite 
 -de 5 până la de 7 ori mai grozave decât ceaiul de tei-

1. Roiniţă (frunze)

II. Ceaiuri straşnice 
 -de 3 până la de 5 ori mai grozave decât ceaiul de tei-

2. Creţuşcă (parte aeriană)
3. Strugurii ursului (frunze)
4. Mur (frunze)

III. Ceaiuri minunate 
 -de 2 până la de 3 ori mai grozave decât ceaiul de tei-

5. Căpşuni (frunze)
6. Salcie (scoarţă)
7. Cimbrişor (parte aeriană)
8. Năpraznic (parte aeriană)
9. Zmeură (frunze)
10. Cimbru (parte aeriană)
11. Mentă (frunze)
12. Dumbăţ* (parte aeriană)
13. Pufuliţă (parte aeriană)
14. Salvie (frunze)

IV. Ceaiuri bune 
-de până la de 2 ori mai grozave decât ceaiul de tei-

15. Afin (fruct)
16. Nuc (frunze)
17. Lavandă (inflorescenţă)
18. Frasin (frunze)
19. Ventrilică (parte aeriană)
20. Podbal (frunze)
21. Cimbru de grădină (parte aeriană)
22. Busuioc (parte aeriană)
23. Sunătoare (parte aeriană)
24. Iederă (frunze)
25. Păpădie (frunze)
26. Măghiran (frunze)
27. Şugărel* (parte aeriană)
28. Splinuţă (parte aeriană)
29. Soc (inflorescenţă)
30. Echinacea (parte aeriană)
31. Măslin (frunze)
32. Mesteacăn (frunze)

V. Ceai etalon
33. Tei (inflorescenţă)

 VI. Ceaiuri mediocre 
-mai mult de jumătate din (dar mai puţin decât) grozăvia ceaiului de tei-

34. Rostopască (parte aeriană)
35. Codiţa şoricelului (parte aeriană)
36. Urzică (frunze)
37. Hibiscus (inflorescenţă)
38. Silur (parte aeriană)
39. Păducel (inflorescenţă)
40. Museţel (inflorescenţă)
41. Pătlagină (frunze)
42. Sânzâiene (parte aeriană)
43. Vinariţă (parte aeriană)
44. Dud negru (frunze)
45. Brusture (frunze)
46. Pelin (parte aeriană)
47. Coada calului (parte aeriană)
48. Hamei (conuri)
49. Ciuboţica cucului (rădăcină)
50. Verbină (parte aeriană)

VII. Apă chioară 
-nici jumătate din grozăvia ceaiului de tei-

51. Pătlagină îngustă (frunze)
52. Unguraş (parte aeriană)
53. Cicoare (parte aeriană)
54. Gălbenele (inflorescenţă)
55. Ţintaură (parte aeriană)
56. Pătrunjel (frunze)
57. Rozmarin (frunze)
58. Dafin (frunze)
59. Troscot (parte aeriană)
60. Siminichie (frunze)
61. Mătase de porumb
62. Nalbă (parte aeriană)
63. Trei fraţi pătaţi (parte aeriană)
64. Vâsc alb* (parte aeriană)
65. Traista ciobanului (parte aeriană)
66. Lumânărică (inflorescenţă)
67. Fasole (pericarp)
68. Fenicul (fruct)
69. Lichen de piatră
70. Nalbă mare (rădăcină)