Motive iconice identitare. Eminescu si poezia sa

[…] De când presocraticul Heraclit a postulat că „Totul curge (Panta rei), nimic nu rămâne neschimbat”, cultura umană se află într-o continuă autoevaluare cu privire la evoluția sa. La începutul mileniului al treilea, sub influența schimbărilor majore din societatea românească, rolul operei lui Mihai Eminescu a fost supus unei analize empirice și emoționale. Am auzit mai mulți profesori de limba română negând primordialitatea poeziei eminesciene în cultura română. Poate că lungul drum al reformelor politice și economice declanșate în 1989, continua alergare către luminița de la capătul tunelului, îi făcea pe criticii lui Eminescu să propună în fruntea panteonului românesc pe Alexandru Macedoski. Am meditat și eu o vreme la această rocadă, până când am avut ocazia să verific pe viu veridicitatea unei asemenea înlocuiri.

Într-una din verile petrecute în curtea bisericii de la Pătrăuți am avut bucuria să primesc în vizită un grup de oameni de cultură români care trăiau în diferite părți ale lumii. Erau conduși de teatrologul George Banu și veniseră la Pătrăuți la recomandarea regretatului Dan Hăulică. Printre ei, câteva persoane născute și educate la Chișinău, adică acolo unde imaginea lui Mihai Eminescu este foarte prețuită.

Am căutat cu grijă prilejul de a-i întreba pe oamenii de cultură basarabeni dacă Chișinăul este cuprins și el de această analiză identitară care tinde să înlocuiască pe Mihai Eminescu din fruntea scriitorilor români. Răspunsul pe care l-am primit atunci a fost edificator și convingător:

Noi, românii basarabeni vorbim astăzi limba română datorită poeziei lui Mihai Eminescu. Atunci când întreaga cultură scrisă sau audio-vizuală era exclusiv rusească, noi am păstrat limba română învățând și recitând poeziile lui Eminescu.

Am înțeles atunci că motivul iconic identitar eminescian a lucrat în istorie nu doar ca factor unificator ci și ca factor salvator pentru românii supuși direct dictaturii staliniste. Și am mai înțeles ceva atunci: Eminescu nu poate fi înlocuit cu un alt poet al generației sale. Eminescu trebuie depășit, atunci când cultura română va fi pregătită pentru așa ceva. Da, e necesar să sperăm că va veni o vreme când cultura noastră va intra într-un nou ciclu de afirmare istorică. Deocamdată însă, mai avem multe lucruri de învățat, inclusiv de la Mihai Eminescu.

Extras din conferinta Asumarea motivelor iconice identitare, premise a oricarei constructii sociale, sustinuta de Pr. Dr. Gabriel Herea la Ipotesti, 23 octombrie 2018.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Buchea şi grămăticul, Datini, obiceiuri, rânduieli, Firimituri de ţară, Sub vremi și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

De te frige la degete

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s