Emigrantul, demograful si Romania instabila

Statisticianului Dionisie Pop Martian aproape ca i-a crapat obrazul de rusine, cand la Congresul International de Statistica de la Viena, din 1857, a fost nevoit sa participe in calitate de… simplu spectator.

“Niciodată nu am simțit mai mare umilire națională ca în Congresulu Statisticu din 1857, unde toate staturile europene erau reprezentate, până și Turcia raporta înființarea unui Oficiu statisticu. Numai și numai guvernele române lipseau de a dovedi că sunt europene.”

marturiseste el la intoarcerea in tara. Ardelean dintr-o bucata, Martian nu s-a putut impaca cu o asemenea infirmitate de sorginte otomana, asa ca a facut toate demersurile necesare pentru infiintarea si in Tara Romaneasca a unui oficiu similar, pe numele lui de botez Serviciul Statistic Central, al carui prim director va fi. La 12 iulie 1859, Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanţa domnească nr. 276 de înfiinţare a Oficiului Central de Statistică Administrativă de pe langa Departamentul din lăuntru, devenit dupa Unire Oficiul Statistic pentru Principatele Unite, marcand astfel crearea statisticii oficiale din Romania. Primul director al noului Oficiu va fi tot Martian, care, impreuna cu Ion Ionescu de la Brad, a organizat si primul recensamant al Romaniei moderne, cel din 1859-1860, un recensamant care s-a desfasurat in conditii dificile, din lipsa resursele financiare si umane. Cu toate acestea colectarea primelor informatii demografice credibile din istoria Romaniei moderne a fost un succes, datorita determinarii celor doi cat si a unei echipe bine instruite de doar cateva sute de recenzori (pe care Martian nu degeaba i-a numit cei 500 de inteligenti).

La urmatorul Congres International de Statistica, de la Berlin, din 1863, Martian s-a dus cu fruntea sus, in calitate de oficial, prezentand un raport coerent si amanuntit despre realizarile proaspat infiintatei statistici romanesti, incheiat cu o fraza celebra printre (aproape) toti demografii romani care l-au succedat:

“…vom avea în curând o statistică destul de completă pentru ca guvernul să poată întemeia pe datele ei reformele pe care țara le așteaptă cu o vie nerăbdare…căci… statistica este singurul tărâm sigur pe care un guvern prevăzător trebuie să întemeieze rațiunea reformelor sale”.

De atunci s-au mai facut inca 11 recensaminturi, dar nici unul nu l-ar intoarce mai tare in mormant pe Martian decat cel mai recent dintre ele. Motivul? Nu a existat un altul mai zdrentuit in colectarea datelor ca cel din 2011. Prin precaritatea, amatorismul si lehamitea cu care l-au organizat, guvernul de atunci (Boc II), Institutul National de Statistica (INS) si toate celelalte institutii responsabile (sa nu uitam puzderia de prefecturi si primarii) au compromis grav si pentru multa vreme credibilitatea statisticii oficiale romanesti, ai carei pionieri au fost Martian si Ionescu de la Brad.

Cine poarta vina de fapt?

Potrivit rezultatelor provizorii de la ultimul recensamant, publicate de INS in februarie 2012, Romania avea 19.042.936 locuitori. Potrivit celor preliminare, publicate de acelasi INS 5 luni mai tarziu, au iesit cam tot atatia: 19.043.767. Cu alte cuvinte, fata de 1990, populatia tarii ar fi scazut cu 20%! Dupa inca 11 luni, pe 4 iulie 2013, INS da publicitatii rezultatele definitive, anuntandu-ne sec ca in Romania stabila a zilei de 20 octombrie 2011 traiau fix 20.121.641 de romani. Cum e posibil asa ceva? Suntem ori 20 milioane, ori 19, ori nici una, nici alta?…(continuarea pe Demograf)

Acest articol a fost publicat în Meșteri și cârpaci, Nația și populația, Sub vremi și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.