Chirurgi pe propria piele: cazul Rogozov

 La 5 noiembrie 1960, vasul Ob paraseste Leningradul, avand la  bord a sasea expeditie antarctica sovietica. Dupa 36 de zile pe mare, o parte din echipaj este debarcata in dreptul coastei Printesei Astrid. Scopul lor este sa construiasca, din ordinul lui Hrusciov, o noua baza polara in interiorul continentului, in zona oazei Schirmacher si sa petreaca toata iarna australa acolo. Dupa 9 saptamani, pe 18 februarie 1961, noua baza, botezata Novolazarevskaya, intra oficial in functiune.

Iarna polara se apropie cu repeziciune, aducand luni descurajante de intuneric, furtuni de zapada si friguri cumplite. Oceanul ingheata. Ob nu are sa se mai intoarca mai devreme de un an. Contactul cu lumea civilizata este practic nul. Ajutorul din afara – imposibil.

Unul din cei 13 membri ai expeditiei este chirurgul de 27 de ani Leonid Ivanovich Rogozov, care tocmai isi intrerupsese o promitatoare cariera academica pentru aventura antarctica. Aici este in primul rand medicul echipajului, dar mai detine si functiile de meteorolog si de sofer al singurului vehicul de teren din dotarea statiei.

12 aprilie 1961

Gagarin este aruncat de viu in spatiu, dar se intoarce intreg si nevatamat, de frica colericului Hrusciov, care jubileaza iar, ca si conationalii sai de la capatul vesnic alb si batut de vanturi al lumii. Intai Sputnik, apoi Laika, acum Gagarin… Sovietele sunt pe val, victoria e aproape! Americanii iar crapa de ciuda si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns,  masina de propaganda sovietica avea sa le mai pregateasca o mica surpriza…

 29 aprilie 1961

Rogozov incepe sa se simta rau. Slabit. Ingretosat. Mai tarziu, il ia o durere surda si sacaitoare in partea superioara a abdomenului, durere care coboara treptat in dreapta jos. Devine febril…

Se pare ca am apendicita, mentioneaza Rogozov in jurnalul personal. N-am spus nimanui deocamdata. Ba continui sa zambesc. De ce mi-as inspaimanta inutil colegii? Cu ce m-ar putea ajuta ei acum, aici, in mijlocul pustiului? Si-apoi, de unde sa aiba ei cunostinte de medicina? In cel mai bun caz, de pe scaunul dentistului…

Rogozov n-are nici o dificultate sa-si autodiagnosticheze apendicita, mai mult realizeaza ce truc ieftin ii joaca soarta. Stie mai bine decat oricare alt mebru al echipajului ca daca vrea sa mai traiasca, trebuie sa fie operat cat mai curand posibil. Imediat, daca se poate. Dar unde si de catre cine? Cel mai apropiat medic se afla la statia Mirny, la 1600 km departare, insa transportul este exclus, pentru ca in Antarctica nu exista avioane peste iarna.

30 aprilie 1961

Cu toate masurile conservative de tratament (antibiotice si comprese reci), starea lui Rogozov se inrautateste cu fiecare ceas : febra devine si mai mare, incepe sa verse din ce in ce mai des.

N-am pus geana pe geana azi-noapte…si doare ca naiba! E ca si cum o furtuna uriasa de zapada m-ar sfichiui pe dinauntru, urland din gatlejul a mii de sacali. Inca n-am nici unul din simptomele care sa-mi sugereze ca perforatia apendicelui e iminenta si totusi… gandul ca nenorocirea bate la usa nu-mi da pace deloc… Ce sa fac? Trebuie sa ma gandesc la unica solutie care sa ma scoata din ghearele mortii : sa ma operez singur… Stiu ca e aproape imposibil, dar pur si simplu nu pot sta cu mainile in san asteptandu-mi senin sfarsitul.

18 :30. Nu m-am simtit atat de rau niciodata. Furtuna de afara zgaltaie cladirea ca pe o biata jucarie. Baietii au aflat si tot vin pe la mine sa ma consoleze. Sunt amarat ca le-am stricat tuturor bunatate de sarbatoare: maine e 1 mai si toata lumea alearga, in schimb, in toate partile, pregatind autoclava. Trebuie sa sterilizam asternuturile, pentru ca ne pregatim de operatie.

20.30. Ma simt din ce in ce mai rau. Baietii s-au apucat sa scoata din camera mea toate obiectele de care nu avem nevoie.

Rogozov da in peritonita. Moartea incepe sa dea tarcoale statiei, muscand cu infrigurare din peretii inghetati.

Pregatirea

Urmand instructiunile muribundului, membrii echipei improvizeaza o sala de operatie. Scot totul din camera lui Rogozov, cu exceptia patului, a doua mese si a unei lampi. Aerologii Kabot si Pyzhov inunda camera cu lumina ultraviolet, sterilizeaza cearceafurile si instrumentele chirurgicale.

Intre timp Rogozov isi alege asistentii care-l vor ajuta in timpul operatiei: meteorologul Artemev, mecanicul Teplinsky si directorul statiei, Gerbovich. Rogozov le explica cu de-amanuntul cum se va desfasura operatia, dandu-le instructiuni : Artemev ii va inmana instrumentele chirurgicale, Teplinsky ii va tine oglinda si va ajusta lampa pentru o iluminare cat mai buna a campului operator, in timp ce Gerbovitch ramane pentru moment observator, gata sa inlocuiasca pe oricare dintre cei 2 asistenti, in cazul in care li se va face rau. Rogozov mai da instructiuni si pentru cazul in care isi va pierde cunostinta, explicandu-le nefericitilor cum sa-i injecteze seringile pregatite dinainte si cum sa-i faca ventilatie artificiala. Apoi se ocupa personal de mainile lui Artemev si Teplinsky, pe care le spala chirurgical, le dezinfecteaza si le vara cu grija in manusi sterile.

Odata terminate pregatirile, Rogozov isi alege o pozitie de semi-sezut, cu coapsa dreapta usor ridicata si jumatatea inferioara a corpului inaltata la un unghi de 30 grade. Isi dezinfecteaza cu grija propria piele. Anticipand ca simtul tactil va juca un rol covarsitor in desfasurarea in conditii optime a operatiei, renunta in ultima clipa la manusile chirurgicale.

Operatia

Rogozov isi incepe propria operatie de apendicita la ora 2 noaptea, facandu-si intai anestezie locala, pentru care foloseste doua seringi de 10ml, umplute varf cu solutie de xilina 0,5%. Dupa nici un sfert de ora, peretele abdominal amorteste complet. Rogozov pune mana pe bisturiul intins de mana tremuranda a lui Artemev si-si face o incizie de 12 cm lungime. Vizibilitatea inauntrul plagii e proasta. Din cand in cand trebuie sa-si ridice capul pentru a vedea mai bine, sau sa foloseasca oglinda din mainile lui Teplinsky, care, ca orice oglinda, ii arata plaga pe dos, incurcandu-l… Rogozov trebuie sa se bazeze pe pipait.

Rogozov

Dupa jumatate de ora, Rogozov incepe sa faca mici pauze, de cate 20-25 secunde la fiecare 4-5 minute, din cauza sfarselii incontrolabile si a senzatiei cumplite de vertij. Artemev si Teplinsky, mai albi decat propriile halate, stau smirna, incapabili de fuga, siderati de privelistea din fata ochilor. Sunt cat pe ce sa lesine simultan cand aud matele lui Rogozov ghioraind, in timp ce doctorul, foarte concentrat la ceea ce face, isi umbla calm la propriile maruntaie, incercand sa localizeze apendicele inflamat. Din greseala isi perforeaza cecul.

Rogozov

Extirparea intarzie, pentru ca Rogozov trebuie sa-si coase intai matul spart. Broboane de sudoare i se preling cu sutele pe frunte…  Teplinsky intervine prompt, tampondu-l. Gerbovitch incearca sa se tina tare, dar nu mai are de mult picioare, grozavia la care este martor l-a paralizat complet. Abia are putere sa chitaie dupa Vereshchagin sa faca niste poze. In bezna de-afara, moartea si furtuna urla in tandem, zgaltaind bezmetic statia. In cele din urma Rogozov reuseste sa-si scoata apendicele, care are la baza peretele necrozat pe o arie de 4cm²…

Inca o zi daca mai asteptam si eram mort… gandeste Rogozov, in timp ce presara antibiotice in cavitatea peritoneala si inchide plaga. Operatia, care a durat o ora si 45 de minute, s-a terminat la 4 dimineata, pe o furtuna antarctica teribila. Rogozov era foarte palid si obosit, dar reusise imposibilul.

Dupa operatie

Dupa operatie, Rogozov ia somnifere si doarme bustean pana a doua zi. La trezire se simte un pic mai bine, febra scade la 38.1°C. Continua sa ia antibiotice pe gura. Dupa 4 zile, ii dispar toate semnele locale de peritonita, iar functie excretorie revine la normal. In a 5-a zi post-operator scapa de febra, iar in a 7-a zi isi scoate singur firele.  Dupa 2 saptamani isi reia atributiile de medic pentru altii (Artemev, Teplinsky si Gerbovitch inca nu si-au revenit din soc), meteorolog si sofer al singurului vehicul de teren din dotarea statiei. Se apuca iar de scris in jurnal.

Auto-chirurgia apendicelui sovietic al lui Rogozov a fost prima operatie reusita de acest fel din lume. Adevarul este ca nu vezi in fiecare zi un medic  care sa-si scoata singur apendicele, in mijlocul celui mai mare pustiu al planetei, fara cel mai mic ajutor de specialitate de la vreun coleg de breasla.

O meserie ca oricare alta, o viata ca oricare alta

Dupa ce l-a medaliat pe Rogozov, Hrusciov a dat ordin ca sa nu mai existe vreo statie* antarctica sovietica fara cel putin 2 medici in dotare. Rusii sufla si azi in iaurt: au cel mai numeros personal medical din Antarctica.

Patania fericita a lui Rogozov a devenit combustibil pentru masina de propaganda sovietica : rusii le-a luasera inainte americanilor pana si la operatiile chirurgicale pe propria piele. Hrusciov s-a prapadit iar de ras, demonstrandu-le inca o data imperialistilor superioritatea lui Homo Sovieticus in ce priveste posibilitatile nebanuite ale naturii umane.

Ultimii aveau sa rada insa americanii, 30 de ani mai tarziu, tare, cu sughituri, un ras care avea sa se auda pana la capatul vesnic alb si batut de vanturi al lumii… Dupa alti 9 ani, Rogozov murea de cancer de plamani, de la atata fumat… In anul cand a murit, o taranca analfabeta din Mexic avea sa faca cea mai tare operatie pe propria piele de cand exista bisturiu pe lumea asta…

* Si Romania are statie permanenta in Antarctica. Mai multe puteti citi aici.

Sursa: Rogozov V, Bernel M. Auto-apendectomy in the Antarctic: case report. British Medical Journal, 2009; 339: b4965.

Acest articol a fost publicat în Doftori, spițeri, beteșuguri, Kafka, frate!, Meșteri și cârpaci, Zgâiri în blidul altora și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Chirurgi pe propria piele: cazul Rogozov

  1. Ion Scutaru spune:

    Foarte fain articolul. Cu adevărat interesant. Îmi place mult și blogul, astfel că l-am pus în blogroll mai demult. Felicitări pentru ceea ce faceți. Materialele de ornitologie sunt unice, cred, în blogosfera românească. Bravo, încă o dată.🙂

De te frige la degete

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s