Trăiască România dodoloaţă!

„În dimineaţa zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba-Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi, cu vechiul nume), pe jos şi cu căruţele. (…) Era o dimineaţă rece de iarnă. Respiraţia se întrupa în invizibile cristale. Pe o parte a şoselei se duceau spre Alba-Iulia, scîrţîind prin făgaşele zăpezii, căruţele româneşti, buchete de chiote şi bucurie, alcătuind un singur şir, iar pe cealaltă parte se retrăgea, în aceeaşi direcţie, armata germană, ce venea din România, tun după tun, ca nişte pumni strînşi ai tăcerii. (…)

TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAŢĂ!

La Alba-Iulia nu mi-am putut face loc în sala adunării. (…) Am renunţat c-o strîngere de inimă şi mă consolam cu speranţa că voi afla de la fratele meu cuvînt despre toate. Aveam, în schimb, avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe cîmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. (…) În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiţi totul, chiar şi stîngăcia şi totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună.

Seara, în timp ce ne întorceam, cu aceeaşi trăsură, la Sebeş, atît eu, cît şi fratele meu ne simţeam purtaţi de conştiinţa că «pusesem temeiurile unui alt Timp», cu toate că n-am făcut decît să «participăm», tăcuţi şi insignifianţi, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tăria şi atmosfera sa, ne comunica o conştiinţă istorică.

Atunci cînd am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lîngă cimitirul unde, lîngă biserică, tata îşi dormea somnul sub rădăcinile plopilor. Zgomotul roţilor pătrundea, desigur, pînă la el şi-i cutremura oasele. «Ah, dacă ar şti tata ce s-a întîmplat», zic eu fratelui meu, întorcînd capul spre crucea din cimitir. Şi cît a ţinut drumul prin sat n-am mai scos un cuvînt (…). O emoţie ne strînsese gîtul ca o mînă care, încetul cu încetul, se înmuia, după ce voise aproape să ne sufoce. (…) Cînd dăm să ieşim din sat, numai ce auzim dintr-o curte, neaşteptat, în noapte, un strigăt de copil:

Trăiască România dodoloaţă!¹

România dodoloaţăPentru cine a uitat semnificaţia zilei de azi, vă reamintim că pe 1 Decembrie sărbătorim o Românie care a fost cândva Mare!

[1] Blaga L. Hronicul şi cîntecul vîrstelor, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1965, pag. 230-31.

Acest articol a fost publicat în Sub vremi și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Trăiască România dodoloaţă!

  1. anastasia spune:

    La mulţi ani, Cămăraş!
    La mulţi ani, dodoloaţă!

  2. CARMEN spune:

    la multi ani, România!

De te frige la degete

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s