Romania agramata

E vara, vipia musca pieile, gatul se usuca iute, terasele sunt deschise cat e ziulica de mare, vreme de taclale se gaseste, subiecte de discutie asijderea. Nu duce romanul lipsa. Vorba aceea : toate imi sunt permise, dar nu toate imi sunt de folos.

Pentru situatiile stanjenitoare, de genul penelor de idei, tacerilor nefiresti, acrelii ori plictisului teribil de miez de vara sau de conced, pentru nuntile cu duiumul la care veti fi invitati (acum e vremea lor), ne-am gandit sa va oferim o reteta sigura de revigorat (daca nu chiar de incins) atmosfera. In plus veti avea o ocazie nemaipomenita sa va aratati muschii in fata audientei. Cei gramaticali, desigur. Pentru ca despre gramatica e vorba, acea ramura a lingvisticii care e floare la ureche oricarui urmas din Traian si Decebal.

Necuprinsa cu mintea de prosti, prea subtila pentru smecheri, e ideala totusi pentru snobi (si alte obrazuri fine), sefi, adversari politici, dusmani in amor… Garantam rezultatele, pentru ca e vorba de…orgoliu (ptii, in ce-o sa va bagati!), mergeti la sigur, pentru ca nici in ruptul capului comeseanul de vis-a-vis n-o sa-si recunoasca (caz clasic) nepriceperea, nestiinta, ignoranta. Zgandariti asadar statusul agramat al audientei, rugand-o-n dulcea limba romaneasca sa conjuge la perfectul simplu verbele urmatoare, in ordinea asta, neaparat (pentru efect):

a cosi, a coase si a coace

Ia se vedem :
eu cosii, tu cosişi, el/ea cosi, noi cosirăm, voi cosirăţi, ei/ele cosiră. Usor, nu?
Sa trecem mai departe:
eu cusui, tu cusuşi, el/ea cusu, noi cusurăm, voi cusurăţi, ei/ele cusură. Bun. Si acum, the very thing, clenciul, piesa de rezistenta :
eu copsei (?!), tu copseşi, el/ea coapse, noi coapserăm, voi coapserăţi, ei/ele coapseră.

Daca sunteti olteni (astia-s asii perfectului simplu) si n-ati chiulit la orele de gramatica limbii romane, veti avea toate sansele sa fiti, daca nu aclamati la scena deschisa, cel putin admirati vremelnic (cum altfel?), priviti cu condescendenta cateva ceasuri si urati pentru tot restul zilei. Va veti trezi, subit si paradoxal, in jenanta si rusinoasa stare de  minoritar gramatical.

Nu-i nici un capat de lume (va consolam noi, moca). Pana una alta, puneti-va cenusa-n cap si chemati ospatarul sa va deşerteze rapid una rece, apoi schimbati  subiectul…Politica? Succes-succesuri, coleg-coleguri… Cu putin noroc, incidentul penibil pe care l-ati provocat o sa fie dat uitarii. Numai sa nu va puna pacatul sa mai faceti o data pe desteptii. Ajunge zilei rautatea ei.

(Multumim amicului Steinhardt pentru idee.)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Buchea şi grămăticul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Romania agramata

  1. Blue zice:

    Haoleo ce scrisăşi acilea… te iei dă olteni şi faci hură dă rasă? 😀
    Mai trebuia să zici că li se trage de le etnobotanice (praz 😀 ).
    Mai ie unu de zice să vorbi corect româneşte, Liviu Mihaiu, dar de scris nu scrie cu majuscule… (mă refer la prestaţia lui pe facebuci).
    Evident că mulţi din cei care vorbiţi despre corectitudine nici tu nu ai diacritice… Da’ nu-i bai, poţi să iei de aici free (cum zice românul): http://www.secarica.ro/ … da numa’ dacă vrei să-i aloci 5 minute din viaţă (cam atăta durează descărcarea şi instalarea).
    P.S. Dacă cineva spră să găsească acolo vişchi românesc nu ţine…. nu se mai găseşte secărică d’aia, da’ le recomând Lichior de viorele: http://www.humanmed.ro/upload/products/article_778_1091_orig.jpg 😀 )…
    P.P.S. Sper că nu am deranjat … 🙂

  2. Pentru echidistanță ar fi fost bine, zisăi și eu, să dați mai multe exemple.
    ”un colegă -două colege, substantiv neutru ” , ”o să -l ejac…” , ”goagăl ”, ” autostrade ”, ” almanahe”,

  3. Doru zice:

    Mulţumesc încă o dată. Provocatoare postare!

  4. Blue zice:

    *Dictatura Justiţiei*…
    Legat de astfel de exprimări, mai precis de cea cu „succesuri” fix în aceeaşi perioadă „domnişorica” Gorghiu comitea şi ea fix aceeaşi greşală. Decesuri… dar cum în viaţă se pun doar suucesurile, decesurile se uită rapid.
    Să vorbim de cei care fac emisiuni pe la tv, şi care s-ar presupune ca o condiţie preliminară la angajare alături de o dicţie perfectă şi o cunoaştere a limbii române literare şi folosirea ei fără greutate… Este de notorietate folosirea unor cuvinte al căror sens îl înţeleg doar parţial. De exemplu confuzia dintre „datorită” şi „din cauza”, ori, de ce nu, folosirea verbului „a recunoaşte”. „X a recunoscut că…”. Caz concret care îmi vine acum în cap: „Mădălin Voicu a recunoscut că Elena Udrea este coetnică de-a sa”. Atent la găsirea unui sinonim al cuvântului ţigan, probabil cel care a emis chestia nu şi-a dat seama că folosirea lui „a recunoaşte” împlică existenţa unai afirmaţii din partea altcuiva, sau măcar o întrebare în acest sens, or, atunci Mădălin Voicu a AFIRMAT traba cu etnicitatea E.U. …

  5. Sorina zice:

    Asta e buna rau de tot!!! 😀 😀 😀

  6. https://camarasdelumini.wordpress.com/2011/06/29/romania-agramata/
    Ref. Blue spune:
    2 iulie 2011 la 13:53 *Dictatura Justiţiei*…

    Pluralul DECESURI este corect, chiar dacă astăzi este mai puțin uzitat.
    DECÉS, decesuri, s. n. Încetare din viață, moarte (naturală) a unei persoane; răposare. Caz de deces. Sursa: DLRLC (1955-1957)
    Așa că ați cam persiflat-o degeaba pe …
    De altfel, mulți români, inclusiv mulți dintre aceia care se considerau ei înșiși ca fiind intelectuali, râdeau de mama focului când îl auzeau pe Nicolae Ceaușescu spunând „tutulor”, iar nu „tuturor”, dar „tutulor” era forma arhaică cu care se deprinsese N.C. și, oricât de caraghios ar fi sunat vorba aceea la urechile lor, totuși ea nu era și greșită.
    Dar, reflectând la zicerea dv. „Să vorbim de cei care fac emisiuni pe la tv, şi care s-ar presupune ca o condiţie preliminară la angajare alături de o dicţie perfectă şi o cunoaştere a limbii române literare şi folosirea ei fără greutate…”, nu găsiți că este cam … o păsărească incoerentă?

    Sau cealaltă perlă pe care ați lăsat-o să vă iasă din gură: „Atent la găsirea unui sinonim al cuvântului ţigan, probabil cel care a emis chestia nu şi-a dat seama că folosirea lui „a recunoaşte” împlică existenţa unai afirmaţii din partea altcuiva, sau măcar o întrebare în acest sens, or, atunci Mădălin Voicu a AFIRMAT traba cu etnicitatea E.U. …”
    Ar fi prea multe observații de făcut privitor la incorectitudinea logică și gramaticală a aceastei fraze și nu este locul potrivit aici. Vă recomand însă studierea mai multor dicționare relativ la verbul „a recunoaşte”, al cărei sens primordial vizează mărturisirea, adică adeverirea unui fapt personal sau adeverirea împărtășirii unei credințe.
    Este dreptul dv. de a râde de oricine și să-i vindecați astfel năravurile, dar păziți-vă să nu ajungeți dv. de râsul lumii.
    Oliviu Tocaciu-Transilvanius,
    Bazna,
    7 octombrie 2015

De te frige la degete

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s